Fratilor! Sa ma lamureasca si pe mine cineva care-i treaba asta cu “impartitul”. Cu “datul de pomana”. Si cu ce-l “incalzeste” pe cel mort daca cei ce-i supravietuiesc ii “impart”. Adica dau de “pomana”.
DEX online imi pune la dispozitie mai multe definitii:
POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ Loc. adj. și adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat.
Din toate aceste definitii, consider ca cea mai de bun simt si cea mai apropiata de adevar este cea enuntata la punctul b: “(în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat.
Inteleg (si mi se pare corect) faptul ca, dupa inmormantarea defunctului, trebuie sa oferi ceva de mancare participantilor la ceremonia funerara. E de bun simt sa faci asta. Au venit sa aduca un omagiu celui care a fost. Si au venit, poate, de departe. E firesc sa le dai ceva de mancare, ceva de baut; au batut un drum si au de strabatut drumul inapoi. Si, avand in vedere ca au facut acest gest in onoarea celui “plecat”, mi se pare de bun simt sa-i “omenesti”.
Putine cunostinte are Functionara in materie de Religii si rituri, si ritualuri! (Pentru ca n-o intereseaza.) Doar ce-a vazut in filme! Ca, de citit despre aceste chestiuni… n-a citit! (Citeste alte chestii, mult mai interesante!)
Sa revenim! Ok! Dupa acel (ingrozitor de tragic, de traumatizant) moment in care esti nevoit sa participi la bagarea in pamant a unei fiinte care ti-a fost draga, in loc sa-ti fie acordat timpul de a te obisnui cu ideea pierderii ireparabile, in loc sa-ti fie menajat sufletul si mentalul…
NU,VERICULE! Da-i si trage-i! Pen’ ca tre’ sa respecti traditia! Traditia noastra ortodoxa, de 2000 de ani! Ce plm! Te doare? Ai inima franta? Tocmai ai fost nevoit sa vezi oasele inaintasilor tai, dezgropati si etalati ca la talcioc? Oase care trebuiesc spalate, conform traditiei (noastre – minunate, ortodoxe) cu ulei si vin?
(Fac aici o paranteza. Inca de la varsta de 9 ani am fost nevoita sa tot particip la dezgroparea-ingroparea mortilor familiei mele numeroase. Realizez ca este extrem de morbid ceea ce povestesc, dar asta e realitatea! Sufletele sensibile -sau credinciosii -sunt rugate sa nu citeasca mai departe!)
Haaashaa! Il ingropasi? Fuga! Fuga sa bagi potol la matzul (prea)numerosilor cuviinciosi care-l condusera pe ultimul drum pe cel raposat! (Uite-l p-ala care l-a blestemat saptamana trecta! Uite-l si p-ala care zicea ca-l da in judecata pentru ofensa! Ce plm cauta astia aici??) Dar Nuuu! Tu, suflet crestin, ortodox, trebuie sa-i imbuibi pe toti! Asa e “crestineste”!
La 9 zile (de la deces) imbuibi pe altii (care n-au avut nicio treaba cu repauzatul). La 40 de zile, fix la fel! La 3 luni. La 6 luni! La 9 luni! La un an! An de an pana la 7 ani! Si, de fiecare data, imbuibi popii! Cu asupra de masura! Si fara chitanta, factura, sau bon fiscal! Daca n-as fi o “doamna” as scrie: “m…ie. ma! Voua! Atarnatori si popi!” Dar… sunt o Doamna!
‘ai sa-mi bag… un deget in cristelnita! Cum ma? Tocmai aflai ca nefericitii supravietuitori ai raposatului trebuie sa dea de “pomana” nu numai hainele mortului, mancare si bautura… ci si: un pat, o masa, un scaun, ca sa aiba mortul pe ce dormi, manca, sta!
Lasa, mai, credulule, tampeniile! Tata e mort de 9 ani, si nu s-a declarat nemultumit ca sta inconfortabil!
Pentru ca nu “traieste” decat in amintirile mele! Care mi-s mai dragi decat toate pomenile si farafastacurile voastre!
Imi doresc sa va ajute… Mos Craciun. Zana Maseluta. Si toti prietenii vosti imaginari! Lasati-mi mortii in pace! Sunt morti! Si merita respectul vostru! Dincolo de prietenii vostri imaginari!
PS: Mama, care a implinit 70 de ani: “Am vrut whisky si tigari de ziua mea (stii ca nu pot trai fara tigari!) Cand oi muri, nu vreau popi, nu vreau cruce, nu vreau flori si lumanari! Vreau gazon! Raiul, pentru mine, e sa merg cu picioarele goale prin iarba uda de roua! Asta e tot ce-mi doresc!
Mama! JUR ca-ti voi indeplini dorinta! In rest… nimic nu conteaza.
Filed under: Uncategorized
E în Zorba grecul o imagine în care, după moartea unei dame, babele satului se reped ca nişte vulturi negri şi jefuiesc casa acesteia până la ultima cârpă. Asta după ce cu un minut mai devreme stăteau pioase la capul muribundei. Asta aşa, ca un fel de pomană, probabil… A, babele tot creştin-ortodox erau!
Eu stau de vorba cu mama mea (cea necredincioasa), fumatoare si bautoare de whiski la cei 70 de ani ai ei. Este total impotriva ingroparii ei cu preot, slujba si lumanari si tot rahatul, cand va fi sa-i vina timpul plecarii. Nu dam doi bani niciuna dintre noi pe “ce va zice lumea”. Asta ca sa ma exprim elegant! Avem “loc de veci” cumparat de 50 de ani, intr-un cimitir (cum altfel?) ortodox. Avem impozitele platite la zi. Mama nu e fan “crematoriu”, cum sunt eu (care am si scris un document olograf in sensul asta!).
Cum fac s-o pot culca pe mama, cand v-a veni timpul, fara barbosi mincinosi? In locul cumparat de familie? Si pentru care platim de 50 de ani impozite la stat?
Cum fac sa pot sa-i pun mamei gazon pe mormant? Nu lumanari? N-am voie sa o ingrop la munte, in padure, asa cum i-ar placea!
Cum sa scap de vulturii hoitari cu sutane?
Mai e timp! Mama, desi are o varsta, e sanatoasa si are o speranta de viata de cel putin 10 ani de acum incolo. Si eu mai am timp sa ma gandesc…. Dau foc la biserica, daca n-am alternativa!
“Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni”. Biserica de ce-ar face exceptie?? Le inglobeaza pe amandoua!
Cum scapi de ei? Simplu: prin tintirimele statului se percepe o taza de ingropare (aia e musai, ca sa fiu in trend “must have” ) si o iei pe mama in cutiuta ei, cu groparii, o pui la “loc cu verdeata, unde … … ” si nu-i mai chemi poapa la cap. Ca nu te obliga nimeni sa ii suni sa vina sa behaie la capul moartei.