Acesta este blogul unui marunt functionar bancar.
Scriu despre oameni, fapte, intamplari. De ieri, de azi, de maine. Nu judec, nu critic. Observ.
Aici sunt gandurile mele. Daca nu va plac, ocoliti-le! Nu le deranjati linistea!
Va multumesc.
Acesta este blogul unui marunt functionar bancar.
Scriu despre oameni, fapte, intamplari. De ieri, de azi, de maine. Nu judec, nu critic. Observ.
Aici sunt gandurile mele. Daca nu va plac, ocoliti-le! Nu le deranjati linistea!
Va multumesc.
Donarea de organe e cea mai mare prostie.
Ai, partial, dreptate! Recunosc! Donarea de organe ar trebui sa se faca in mod selectiv. Nu numai in functie de nevoile celui care are nevoie de organul respectiv, ci si functie de coeficientul de inteligenta al respectivului! Iar tu ai fi, din start, exclus din lista de asteptare! Medicina inca n-a ajuns la stadiul de a transplanta creiere. Iar creierul tau este (deocamdata) singurul tau organ bolnav. Dar, cu cei doi neuroni (inca) existenti, te poti descurca!
Vedea-te-as saptamanal la dializa! Vedea-te-as plangand, cersind un rinichi sanatos, in timp ce stai cu ace-n vene, in timp ce sangele iti trece printr-un aparat bagat in priza. Vedea-ti-as ochii in momentul in care e pica curentul! Fir-as acolo in momentul ala! Ca sa-ti pot sopti la ureche: “Donarea de organe e o mare prostie! Mori!”
Suficient! M-am plictisit de tine! Te-am pupat!